De ce am ales să scriu?

Anul acesta pe 10 martie am avut obișnuitul pentru mine deja vue, am deschis ochii in acea dimineaţă si am realizat că am făcut 28 de ani, nu-i mare treabă, deobicei aici intervine intrebarea retorică: da, sa implineşti 30, 40 sau 50 de ani? Ideea e că, nu am realizat multe în viaţa mea, decât că am născut doi baieţi gemeni şi asta m-a schimbat foarte tare, că după 1 an de zile parcă încă nu realizez că pot să nu-mi mai aparțin, iar inima mea acum aleargă prin casă împărţită în două. Am intrat şi eu în acest cerc de filosofare a gândurilor pentru ca am nevoia de a vorbi. Nu am multe prietene, dar şi cele care sunt, se afla în aceeași situație ca şi mine: concediu de maternitate. Nu prea dispunem de timp pentru pălăvrăgeli şi necesarul de cuvinte care are nevoie o femeie pentru sănătatea sa psiho-emoţională, încerc sa o asimilez din acest jurnal. Deci, scopul meu nu e ca să învăţ, să dau sfaturi cuiva, e simplu, am multe gînduri în cap şi vreau să le scot de acolo.